În general n-am treabă cu realitatea socio-politică,
mai bine zis, ea n-are treabă cu mine,
eu nu sunt consumator de
cola + colgate, detergent neobişnuit,
mountain dew mai beam câteodată,
nici numele ăsta nu mă mai tentează,
unii zic că îţi dă aripi dar, stai puţin, parcă-n altă reclamă,
mai citeam câte-un ziar, mai
butonam tv-ul în căutarea canalelor
cu animale, animale din cele despre care prima dată
am învăţat de la felix salten –
lumea o fi ea toată o junglă-n si bemol, însă
darwin charles şi-a dat şi el cu părerea aşa, de chestie,
ce chestie, lumea încă adoptă o mutră solemnă,
circulă au pied tricouri cu mesaj zoofil,
antropofag, aş opina într-o doară,
dar o las baltă pentru că m-am uitat la ceas
la oră fixă,
şi întorcându-ne la realitatea
socio-politică, mi se întâmplă pe la câte-un
5:11 a.m. să nu mai am ce dormi şi-atunci
pornesc laptopul (lenovo ideapad s12)
şi mă conectez la ea – la Realitate.
Orice s-ar zice, se trăieşte bine-mersi
în ireal, dar te mai apucă nu urâtul -
de unde urât dacă vrăjitoarea a spălat
nu numai putina ci şi podeaua cu d-l proper -
cât curiozitatea: se poate să se fi ajuns
la vreun consens în problema eliberării
personajelor literare!
Asta nu ţi-am spus, cred că mă hotărâsem
să nu – mă rog, cu ani în urmă am semnat
o petiţie, nu de capul meu, dar ceilalţi iar se codesc,
cum că vrem dreptul de a fi însoţiţi în public
de 5 până la 10 personaje de roman.
Acum, să nu-ţi închipui c-am început
poemul de faţă ca să etalez
ca pe-o frigăruie răsfriptă sau ca la rummy propria listă.
Oricum asta am făcut-o luna trecută
pe facebook, între timp am şters
pentru că: 1. era, nu-i vorbă, răs;
2. m-am hotărât că sunt împotriva concretului.
Na! c-a zburat din colivie
dar nu pasărea, asta-i exact împotriva
convingerilor mele, ci noţiunea de
porumbel călător gri-perlat cu IQ
uşor-uşor peste medie.
În general mă abţin să-mi dau cu părerea,
mai ştii cine se pomeneşte ofensat,
vreau să mă pun bine cu să nu zicem toată lumea,
să zicem în schimb persoanele de faţă.
Necazul e că-n ziua de azi mai toţi sunt de faţă,
ochi şi urechi mai ceva decât nasul lui gogol,
niciun apropo sotto voce, pe bune că
toată lumea e prietenă cu toată lumea, monşer.
Până şi cu nasolul ăla de mihail sadoveanu,
dar cu adormiţii e lejer să cazi de acord.
Nu ştiu cum fac de ocolesc iar centrul chestiunii,
aşa abstract cum e el şi deci pe placu-mi în urma
noilor reglementări, ce mai încolo-ncoace,
se trăieşte bine-mersi în cea mai faină dintre
ţările eligibile. Cât despre influenţele socio-
şi aşa mai departe în viaţa cultural-artistică,
în zilele noastre se remarcă îndeobşte
de-a miezul şi de-a coaja,
coajă de french toast şi miez de kumquat.
