Se-mparte lumea în chior şi îş, se-mparte feliată chirurgical.
~
Aşa cum pe alţii îi apucă dorul să creadă şi se-nfoaie că pac, i-a fulgerat şi s-a dus, pe mine din când în când mă-nţeapă să nu mai cred, şi nu pentru că m-ar apăsa îndatoririle, de aspectul ăsta am avut grijă de la-nceput, câte bordeie – pe scurt şontâc-şontâc pornit-am zi de vară şi niciodată n-am mai ajuns la datorie. Nu de asta, deci.
Nu mai ştiu cum e ca lucrurile să-ţi fie trase-n ambalaj, când îi văd pe toţi întrebându-se ce-o fi dincolo şi trăgând care-cum de punguţa cu bomboane a.k.a. coloranţi artificiali plus arome plus glucide plus nu că mi-ar fi necunoscut mai ce, dar etcetera, doar-doar s-o sparge şi-o pica vreun cuvinţel din răspuns pe gresia proaspăt dar mai ales anticipativ mopuită, atunci îmi vine să mă duc şi eu ţopăind printre ei şi îndeobşte prefăcându-mă că aud melodia pe care ţopăim şi care ne pică la fix, numai că mie în mare chestia mi-e clară, ştiu, repet, în mare, pe unde dau cu bâta-n baltă şi pe unde las balta în pace pentru că n-am chef să mă complic iar cu de-astea. Şi încă o chestie interesantă pe care-o mai ştiu şi o ţin pentru mine e că motivul pentru care, spre deosebire de absolut toţi ceilalţi, nu vreau să fiu
[rând ilizibil]
sunt.
Cum ziceam, există din ăia care cred că ştiu pe alocuri cum devine treaba şi din ăialalţi care cred, şi peste aluatul ăsta vin eu, un fel de vişină confiată, nasol e că niciodată mie fructele confiate – cum ziceam! sunt din ăia Animal Planet şi sunt din ăialalţi Radio Erevan şi la urmă vin eu, care nu emit pe nicio frecvenţă, pentru că le cred pe toate şi le ţin pentru mine, ce sens are să fii făcut praf cu monitoare Acer (aşa le tre’, fraier să fii, ofertă să ai) sau înecat în pastă de tomate sau mai ştiu eu ce bâzâie prin colţ, să fie chestia aia de care mi-a fost milă mai devreme în mod imbecil, pentru că şi-aşa nici eu şi nici respectiva nu pricepem ce-i aia speranţă de viaţă sau de orice rudă a ei, oare prin “a ei” mă refeream la viaţă sau la chestia din colţ, nu trebuia să las fraza neterminată când mi s-a făcut foame şi n-am găsit altceva decât chestia din colţ şi bună nu mă pot lăuda că a fost, dar ceva a fost ea şi nu mai este.
